..trezit pe la 7 fara ceva , trag o fuga cu ochii prin camera sa vad ce se intampla cu astia 2 si observ ca nu se clinteste unu . BIne! Ma dau jos incetisor si merg la baie , asa cum se intampla in fiecare dimineata. Ma reintorc si imi caut pe bajbaite haine in dulap. Iau geaca neagra , blugii cu manecuta , o vesta , un tricou si-o bluza. Ma imbrac eu , dar nu puteam pleca din cauza ca nu aveam muzica de dimineata cu mine . Pornesc mp3 playeru , observ ca mai are ceva baterie, il incarc cu o alta muzica , asa cum e in fiecare dimineata , si pornesc spre scoala. Jos , ma astepta un coleg de grupa . Ne-am salutat cu jumatate de gura, ne-am pus castile la urechi si am plecat incetisor spre statie. Pe drum , sute de studenti mergeau acolo unde se duc in fiecare zi. Aveam o fata care nu schita nimic si care nu arata nimic. M-am uitat la coleg , ii venea sa zambeasca! Pesemne cred ca era fericit de ceva din cauza melodiei pe care o asculta . Mergeam cu capul in pamant si nici ca nu-mi venea sa-l ridic sa vad ce se intampla. Ascultam Robbie Williams - Road to Mandalay si murmuram cateva din versuri , chiar daca ma auzeau si cei de langa mine. Am incercat sa ridic privirea sa-i privesc pe ceilalti de langa mine si tot ce vedeam erau niste fete obosite dupa betii crunte, dupa nopti de dragoste , dupa ore tarzii pierdute la calculator , dupa frecatul mentei asa aiurea tot pana la ore tarzii. Nu prea discuta nimeni. Erau seci. Mergeau , parca erau comandati de catre cineva c-o telecomanda mare. Parca vedeam cum probleme fiecaruia atarnau deasupra capului intr-un bol. Pana la sfarsitul zilei , am reusit sa observ tot felul de persoane. Ii priveam si nu schitam nimic. Cred ca daca aveam un caiet puteam sa notez cate ceva despre ei. Am vazut batrani care erau cuprinsi de disperare , persoane care plangeau pe banca din cauza problemelor sau cine stie , a fericirii dar numai fericire nu era aia . Am vazut indragostiti si am vazut si porumbeii din Piata Unirii , care si aia is cate doi , alearga de colo colo. Asa …! Ajuns in statie asteptam cocotat pe bara si cu muzica in ureche sa vina tramvaiul. Apare 13 , era plin ca deobicei. Am zis sa-l astepta pe urmatorul. Apare si 3-ul si ne urcam . In tramvai acelasi decor. Parca toti mai aveau putin si erau gata sa-si dea duhul , asa niste fete aveau. Oricum in majoritate parte se datora si din cauza ca era dimineata si lumea mergea la lucru/scoala sau venea de la lucru. M-am asezat pe un scaun solitar. Mi-am pus capul in maini si i-am zis colegului sa traga de mine cand ajungem . La un moment dat s-a intunecat totul si eram cu gandul departe . VIsam cred. Si cred ca atipisem putin. Am ignorat “cutrmurul” provocat de tramvai. Am ajuns sa-l iubesc ca nu ma deranjeaza cu nimic. Apoi o mana ma zguduie si-mi zice sa mergem . Dupa asta , ne-am indreptat catre tonomatul de cafea. Care era la vreo 3-4 strazi mai incolo de statie. Ceasul era tarziu si cred ca si intarziam , dar oricum a intarziat profesorul asa ca nu a fost nicio problema. Colegul meu se intalnise cu altcineva si s-au grabit sa ajunga inainte de la tonomat. Eu am ramas singur in urma , mergand incet tinand o cafea cam amara in mana. Era aceeasi cafea cu 80 % apa din fiecare dimineata. Am inceput s-o iubesc si pe aia . A devenit atat de rea si totusi o consum , ca imi place. Ca nu e ca alte cafele superb de bune care sa-ti trezeasca nu stiu ce porcarii. Un biet student , bea o cafea asemenea starii si situatiei lui. Avand aceeasi privire in pamant mergeam incetisor spre facultate. Si aceasta era tocmai la naiba in praznic. Aveam de mers vreo 10 minute. Eu facusem vreo 20 !!! Don’t ask me how. Dimineata pe drumul dintre tonomat si facultate , se pot observa melci care isi incearca curajul spre lumi necunoscute si anume “strada cu masini” . Oare cat de tampit sa fii sa te ghidezi dupa antenutele alea proaste sa te duca naiba in mijlocul strazii. Am intalnit vreo doi , i-am certat dragut si le-am zis sa nu se mai intample si i-am pus deoparte si le-am schimbat si directia de mers. Am zambit inauntrul meu, ca in afara eram acelasi “ne-schitator” de nimic. Imi iau ramas bun de la ei , si continui sa merg. Intr-un final , ajuns la facultate , ma duc in sala de clasa si ma asez in ultima banca , la perete in speranta ca nu o sa se aseze nimeni langa mine si o sa fiu lasat in pace pentru ca nu aveam chef d nimeni si nimic . Vroiam sa stau acolo singur. Corpul meu era acolo ….si atat. MIntea mea era plecata foarte departe . Era spre alte lumi . Nu avea ce cauta acolo. Intre timp apare si profesorul care entuziasmat incepe sa ne povesteasca ceva legat de masina lui. Parca asa mi-a ramas mie , asa pe cat de mult am fost atent. Am zis ca nu eram acolo. Isi scoate profesorul catrafusele si incepe sa deseneze un turboreactor (click pentru a vedea cum arata). Nici acum nu stiu cum de am reusit sa-l desenez intr-o forma descifrabila dar am facut-o . Stateam si ma uitam la ceas si ma rugam sa treaca timpul mai repede . Avusesem noroc si langa mine nu se asezase nimeni. Puteam sa ma cert singur in gand si nu avea sa ma auda nimeni. Profesorul desena , desenam si eu , dar uneori ramaneam prins de unii pereti si de undele puncte fixe si stateam asa cu minutele , pana se intorcea profesorul si cand s-a intors cred ca incerca sa-mi comunice un lucru si imi dau seama dupa mai multe incercari :” Domnule student, daca nu va intereseaza , puteti pleca” . Mi-am cerut scuze (chipurile) si am incet sa termin de desenat. In acel timp , stiu ca am butonat telefonul si am trimis un mesaj apoi l-am pus in buzunar la loc. Trecusera repede 2 ore si deja era ora 10 . Cafeaua imi rodea stomacul si pesemne ca acesta cerea mancare. I-am luat mancare si plec singur spre statie unde aveam sa iau alt tramvai . Stateam rezemat de un stalp si asteptam ..si asteptam ..si trece 2 …trece 6 …trec 2 de 3 …si apoi apare si 13-le. Ma urc si ma pun la geam cu aceeasi muzica in urechi . Nu pot nici acum sa-mi dau seama unde trebuia sa cobor , pentru ca ori am facut-o din cauza unui element care mi-a adus aminte ca am fost pe acolo sau pur si simplu asa ..mecanic. Ma uit la ceas si era vreo 10 si jumatate. Merg ce merg si vad undeva pe un stalp ca scria : “Agentia de combatere ANTIDROG , prevenire si …inca ceva “..parca asa. Continui si ajung la cladirea ce ma interesa. Intru inauntru. Vedeam cum unii erau fericiti , altii tristi , altii indiferenti. Cei care lucrau in cadrul serviciului. Le puteam observa la cei fericiti cum atarna bolul deasupra lor . Stiu sigur ca acele boluri erau pline cu vise, sperante , planuri si alte chestii. Ma asez la coada de 4 persoane si imi astept randul. Trece ceva timp si vine si randul meu …intind buletinul , mi se ofera sa semnez ceva ..aiurea si apoi primesc ce am de primit si multumesc si mi se raspunde pe un ton politicos . Am uitat sa precizez ca pe un perete scrie mare ca acel serviciu este unul respectabil si nu se primesc atentii si cetatenii sunt tratati cu politete si incel mai scurt mod posibil. Puteam sa observ cum o persoana (femeie) cu un ecuson in piept indruma la masuta pe cei care nu stiau ce aveau de facut. Era de treaba. Cand fusesem eu , in zilele precedente, nu era acolo. Asa si sus undeva scria iarasi intr-un mod amuzant si corect : ” In cadrul acestui serviciu nu se primesc “”ATENTII”" “! Foarte frumos imi zic in gand si apoi plec. Intre timp ma uit la ce am primit si in mine se invartea rotita care era responsabila cu fericirea mea ..rar ..intalnita. A fost primul moment al zilei cand am arcuit obrajii intr-un mod in care se vedea ca zambesc. Strang apoi ce am de strans , ma uit spre cer si norii albi care erau rasfirati pe aici pe colo si plec. Ajuns in statie , iau 13-ele din nou si ma intorc acasa . Intre timp imi sunasem mama , sa vad ce mai face si intre timp ii spusesem ce primisem. Era ea mai fericita ca mine. Mi-a zis acelasi :”Andrei , mama , tareeeeeee zapacit si nebun esti, dar na …n-ai cu cine semana ?” Apoi am mai schimbat niste vorbe si am inchis. In momentul cand eram in tramvai …vedeam din nou aceiasi oameni dar numai ca de data asta …predomina zambetul . M-am uitat urat la unii , si mi-am muscat buzele si i-am si injurat . Recunosc! Am fost rautacios ! In fine , nu i-am mai bagat in seama pe unii si apoi mi-am vazut de treaba mea. Ajuns in camera , am mai stat putin si am mers la posta. Inarma cu adresa, rami si plic (imaginar, urma sa-l cumpar.) La posta aceeasi tanti care cand m-a vazut a facut o fata ciudata cum ca ceva se intamplase si nici bine nu intrasem ca m-a si intrebat :” S-a intamplat ceva ?” . O salut , ii raspund frumos ca nu si ca mai vreau sa fac ceva. Era ocupata . Eu ma duc la o masa , imi scot catrafusele mele cu grija (ahh , cumparasem plicul intre timp ) si incep sa scriu si scriu si scriu cu atentie , ingros, verific de 3-4 ori . Trag o ultima privire plicului ca si cum mi-as fi luat ramas bun il pun in cutie. Salut politicos si multumesc din nou si plec. Intors in camera, pun mana pe telefon si imi verific costul si spre uimirea mea ..erau doar 16 euro. Ignor aspectul asta . Fericire nu se masoara in bani , obiecte cumparate si etc ci consta in faptul ca ai putut sa faci fara sa ai vreo parere de rau. Nu mi-a pasat de numerele alea, dar totusi eram constient de ele. Caut rapid numarul si sun. Suna ..si suna ..si suna….si intr-un final ..pulsul crescuse indeajuns demult si aveam sa observ cum inima pompa din in ce in ce mai tare . Eram emotionat. De fiecare data sunt! Si ..se aude vocea ei , calma , un pic inceata (ca de fiecare data cand raspunde la telefon). Fericirea mea rar intalnita tocmai avea loc si apoi urmase o discutie frumoasa si amuzanta care m-a calmat. Inca ma minunez si raman uimit cum poate o tonalitate de voce sa ma asterne pe acelasi nor si sa ma calmeze si sa ma trimita spre meleaguri de vis. Respiram calm , cu toate ca discutia era un pic uplifted . Apoi parca toate au fost date pe normal si slow motion. Ceva combinat, nici eu nu stiu sa explic. Si ma asez si imi fac treaba si asa de bine am facut-o ca …ma intinsesem pe pat si acolo am ramas timp de 2 ore si ceva . Am adormit practic instant. Si …am mai facut ce am mai facut si acum …am ajuns la sfarsit adica … aici! In ciuda tuturor lucrurilor , a contat fericirea mea rar intalnita si vocea calma . Si ma bucur si multumesc cui trebuie ca se intampla asta.
Comments rss
Trackback